20 de ani

Cu 20 de ani in urma, pe data de 22 decembrie 1989, eram la munca, mancam, cand in cantina intreprinderii a intrat soferul directorului general, care asculta un radio in masina si a urlat ca Ceausescu a fugit cu elicopterul. Toti s-au bulucit pe usa, de parca Ceausescu ar fi fugit din curtea noastra. Eu am ramas si am terminat de mancat si abia apoi am mers intr-un atelier unde toti erau adunati gramada in jurul unui alt radio si ascultau fara sa respire ce se difuza la radio. Cateva femei plangeau, de emotie, probabil. Nu stiu de ce am reactionat asa. Probabil aveam nevoie de timp sa diger. Informatia, nu mancarea. Nu prea am inteles mare lucru, aveam doar 22 de ani, toti petrecuti sub "dictatura" lui Ceausescu. Ii datoram viata lui Ceausescu (sint din generatia decreteilor), nu faceam politica si nu ascultam Europa Libera. Nu stiam despre ce se intampla in tara. Doar ce se spunea pe la televizor. Adica, nu stiam nimic. De aia am avut nevoie de ceva timp sa inteleg. Acum, dupa 20 de ani, stiind mult mai mult decat atunci, tot mi se pare ca nu stiu nimic. Adica, ok, a fugit Ceausescu, am scapat de el, totul se intamplase fara violenta, asa cum scandau oamenii pe strada. De ce a fost necesar dupa aia sa moara mii de tineri? Cine a vrut neaparat sa apara ca salvatorul tinerei democratii? Stim cu totii, nu-i asa? Sau macar banuim. Cine a chemat dupa aia minerii, sa-i apere regimul nou instaurat, cand tinerii si-au dat seama ca le-a fost furata revolutia. Ma feresc sa-i spun numele, nu-l respect absolut deloc, asta ca sa vorbesc civilizat. E o mare pata pe obrazul nostru, al tuturor si sper sa aflam adevarul despre tot ce a facut, de ce a facut, intr-o buna zi. Sa ne luam cu adevarat ratia de libertate, asa cum se spunea in '89. Sarbatori fericite, dupa 20 de ani! Poate vom fi iertati ca ne-am omorat conducatorii, ca niste adevarati crestini, chiar in ziua de Craciun. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Despre autoritati

Ce parere aveti de asta: azi am fost sunat de la Unicredit, unde imi primesc salariul pe card, sa-mi spuna o functionara de acolo ca directia finante si nu mai stiu cum mi-a facut o poprire pe cont pentru niste impozite si amenzi de circulatie neplatite la timp. Acuma sa nu fiu gresit inteles, am de plata impozite, le platesc. N-am reusit sa ajung pe acolo, in ultimii doi ani si trebuiau oricum platite. Dar sa-mi bagi pe gat niste amenzi de circulatie, pe care eu nu vroiam sa le platesc, mi se pare de porc. E dreptul meu sa nu le platesc, pentru ca serviciile prestate de politie mi se par de cacat. Au stat la panda cu radarele lor de cacat si m-au prins de doua ori, la interval de o luna, in acelasi loc. Asa ca nu aveam de gand sa le paltesc. Dar statul, in marinimia lui, a gasit solutia: mi-au luat banii cu japca. Asa ca va spun si eu cu obida: MURITI TOTI, FIR-A-TI AI DRACU DE PORCI! E singurul lucru pe care pot sa-l fac acum. Sau ar mai fi ceva, sa-mi retrag toti banii din conturi si sa-i tin acasa, la saltea, ca Dolanescu. Dar nu e ok, am nevoie de banci, la fel de mult cum au si ele nevoie de mine. Si atunci de ce le-au permis porcilor de la Fisc sa-mi faca asta? O sa incerc sa vad latura pozitiva a acestei intamplari: nu mai calc pe la Fisc in viata mea, ca pot sa-si ia singuri banii, macar economisesc timp si nervi.

2012 - un film (prea) asteptat

Asteptam 2012, filmul, sa apara in cinematografe, inca de acum cateva luni, cand am vazut trailer-ul. Citisem cate ceva despre anul 2012, vorbisem cu cativa oameni despre acest subiect (chestia aia cu calendarul mayas care se termina brusc pe 21 dec 2012). Nu am vrut sa-l vad acasa, filmul, pentru ca mi se parea ca instalatia mea de sunet si lumini nu e destul de performanta pentru nenumaratele efecte speciale din film. Ei bine, ma bucur ca l-am vazut la cinema. Daca asta nu ia Oscarul pentru efecte speciale, nu stiu cine poate sa-l ia. In rest, filmul m-a dezamagit un pic. Ma asteptam sa vad mai multe trimiteri la civilizatia maya, dar se pare ca nu a fost suficient timp pentru toate cate se spun despre 2012. Adica nu e vorba numai de sfarsitul calendarului mayas (pt asta am gasit o explicatie geniala intr-o carte pe care o citesc si anume: calendarul nu se termina, ci pur si simplu continuarea lui nu a fost gasita, a fost pierduta, in timpul conquistadorilor, sau ascunsa de urmasii mayasilor, din motive numai de ei stiute), e vorba si de faptul ca se speculeaza ca daca 2005 a fost an de minima activitate solara si atunci a avut loc Katrina, va dati seama ce va fi in 2012, cand e an de maxim solar. Ma rog, om trai si om vedea. Pana atunci, 2012 ramane un film care te prinde, cu cateva replici amuzante, cu multa actiune si multe rasturnari (de situatii, de placi tectonice, de vapoare etc). Am ramas cu dezamagirea, totusi, ca nu am vazut imagini cataclismice si de la noi. Ar fi fost interesant de vazut ce se intampla cu Casa Poporului (Palatul Parlamentului), ca am vazut ce a patit Vaticanul. Si nu l-au aratat nici pe Basescu (sau, ma rog cine o fi presedinte in 2012) dand ordine alaturi de ceilalti presedinti de state. Sau poate pe noi nu ne-ar chema nimeni pe navele alea? La dracu, ma apuc sa-mi fac eu singur o miniarca. Sau ma mut in Africa!

Liniuta ti

Ma scot din sarite romanii care habar nu au cum sa foloseasca liniuta in scriere. Adica, ce dracu e asa greu sa scrii faceti, scrieti, mancati, asa, fara liniuta. Ce marmelada ai in cap sa poti scrie: ce mai face-ti? Face-ti tie iti. Imi vine sa le scriu astora cu liniuta ti, si sa le explic care e regula. Nu cea gramaticala, ci cea a bunului simt. Nu va mai dati ceea ce nu sinteti (stiu ca se scrie sunteti, dar mie nu-mi place; si aici am ceva de comentat cu cretinii care scriu santeti) si scrieti dracu fara liniuta de fiecare data. Macar asa o sa creada lumea ca sinteti prosti, altfel o sa fie sigura de asta. Si mai e ceva: pe care nu e acelasi lucru cu care. Decat nu e acelasi cu numai. Hai sa nu-i lasam pe analfabeti sa se dezvolte, ca or sa ajunga sa tina discursuri in Parlamentul European, futu-i succesurile ma-sii (multumesc Cecilia).

ploua ploaie

Am asa o stare melancolica spre sila cind ploua mai mult de doua ore. Mi-e sila de tot si as dormi adinc (ati observat ca scriu cu i din i si nu cu i din a, ca pina acum, asa, sa vad daca mai stiu). Ma gindeam ce misto ar fi daca am putea hiberna, ca ursii, ca gizele sau ca pomii. Sa iesim din perioada asta neagra, sa treaca si alegerile si noi sa dormim (sau, ma rog, sa hibernam). Sa ne trezim la primavara, iesiti din criza si cu un presedinte destept, care sa vrea sa scoata Romania din lumea a treia in care traim. Dar asta ar avea si dezavantaje. Ziua mea e iarna si asta ar insemna sa mi-o petrec dormind. Si asta nu-mi place. De fapt, nu prea imi place deloc sa dorm. Dar cred ca iarna asta as putea renunta la ziua mea, daca imi promiteti ca iese presedinte un tip cu bun simt. Da' daca si voi dormiti, cine mai voteaza? Ma mai gandesc. Sau, mai ma gandesc. Totusi nu cred ca as renunta la iarna, e prea frumos pe partie, la snowboard, cind ninge. Da-i dracu' cu politica lor cu tot, eu vreau iarna. Si o sa ma duc si la alegeri, sa-mi anulez votul. Uite asa, o sa-i votez pe toti si eventual, o sa scriu si niste mesaje de incurajare pe buletin. Nu ca ar conta pentru ei, dar e dreptul meu, din 4 in 4 ani, sa-mi exprim parerea despre cei ce ne conduc. Gata, mi-a trecut si starea de melancolie. Tot e bine. Inca.

e criza!

Stau si ma uit la stiri. La orice fel de stiri. Pe toate posturile. Nu stiu de ce. Poate din cauza faptului ca-mi place sa fiu informat, sa stiu tot, indiferent de nuanta, indiferent de sursa. Un om informat, e un om puternic. Ok. Si, la ce dracu imi ajuta sa stiu ca e criza in tara asta? Pe toate posturile ti se repeta ca e naspa, ca e criza, dar, inca nu stim ce e mai rau. Inca nu a ajuns la noi nivelul maxim al crizei. Zic mai multi cunoscatori. Face cineva ceva ca sa iesim mai repede si mai usor din asta? De fapt, turistilor care dau buzna la mare si umplu cotetzele de 2 si 3 stele, le spune cineva? De ce sint lasati in ignoranta toti acesti oameni? Sau, poate, nu e criza, e doar un recul al activitatii economice nemaisustinuta de banii bancilor. Bani pe care in anii trecuti, toti astia care acum merg la mare si umplu de jeg Marea Neagra (caci se stie, poporul roman ocupa un loc fruntas pe Europa la lipsa sapunului si a deodorantelor din dotare), ii primeau de la banci, "doar cu buletinul". Eu nu m-am dus la banci sa iau credit ca sa-mi cumpar mai stiu eu ce cacaturi prin casa. Am avut nevoie de ceva, mi-am luat cu banii mei. Si acum, daca e criza, de ce sa platesc eu? De ce sa n-am eu loc pe nisip de toti smecherii astia cu credite pe care nu le va mai achita nimeni? Am o idee, la intrarea in statiuni sa fim intrebati: ai credite neachitate la banci? Da! Mars acasa! Sau la bulgari, ca pana anul asta acolo va duceati. Ca iata bulgarii au inchis 30% din hotelurile de pe litoralul lor. Si la noi, n-ai loc pe plaja. Si dupa asta, sa vedeti ce frumos se vor purta cu noi si chelnerii si hotelierii, ca noi n-avem bani de la banci de cheltuit. Noi avem banii nostri si stim sa ne purtam cu ei (cu banii, doh!).
Sper ca ati inteles ce am vrut sa zic aici (daca da, poate vad si niste comentarii, ca sa nu simt ca vorbesc singur).
Cum spunea o cunostinta, criza e buna, ca ai mai mult timp pentru tine.
Asta da, da' daca nu e vant, degeaba, ca nu se umfla kite-ul.

la mare, la soare

Am fost in weekend pe plaja la Kazeeboo. Asta e intre Mamaia si Navodari, o plaja noua, amenajata civilizat. Trecand peste servirea de tot rasul (asta ca sa nu fiu vulgar), e chiar ok. Dar nu pot sa nu spun de toanta care mi-a varsat frape-ul pe haine si care a zis ca-mi aduce altul, iar pe ala varsat il plateste ea. Era asa simpatica, in prostia ei. Ideea e, insa alta: am ajuns cam la jumatatea cursului de kite. Asta inseamna ca acum sint tarat controlat prin apa de un kite de 14 metri patrati, care are o forta teribila cand intra in power zone (n-aveti voi sa stiti ce e aia power zone, e doar pentru cunoscatori). Senzatia e incredibila, te trage din apa si sari ca un delfin. Duminica a fost foarte tare, a inceput sa bata vantul si cam toti kit-erii s-au repezit sa umfle zmee. Dorin, instructorul meu, are o vorba: cand incepe sa bata vantul, trebuie sa ai rabdare o jumatate de ora, sa vezi daca nu e tzeapa. Sa se stabilizeze vantul. Duminica a fost tzeapa! Ce-am mai ras. Ha! Ha! Ha! Si uite asa, ne-am aliniat toti zmeele, in parcare, ca asa a zis Dodo, care e un fel de sef pe acolo si toti il respecta. Mai multe despre toate astea, data viitoare. Pana atunci, stati linistiti, sa treaca criza.

Dor de Marinescu

Mi se intampla de multe ori, in discutiile pe care le am cu diversi prieteni, sa-l amintesc pe Marinescu, colegul meu la doua facultati, atat de grupa cat si de camera. Asta pana s-a insurat si s-a mutat cu nevasta. Era un tip extraordinar, cu care pierdeam noptile discutand despre tot si toate. Ne prindea dimineata discutand filozofie, arta, muzica, filme, viata extraterestra, religie. De toate, cum am spus. Acum, cand scriu asta, regret ca nu am petrecut mai mult timp cu el, pentru ca la un an de la terminarea facultatii s-a prapadit, intr-un stupid accident de masina, lasand in urma un copil, ce va creste, ca si el, fara tata. Lasand la o parte tristetea ce ma cuprinde de cate ori ma gandesc la el, nu pot sa nu-mi amintesc toate nebuniile pe care le faceam impreuna, de la betia crunta pe care am tras-o cand a murit Freddy Mercury (de tristete, evident), pana la mistourile pe care le faceam de toti ceilalti colegi ai nostri, care erau, parca, altfel decat noi. Si-mi amintesc ca Marinescu (Florin pentru cei care nu-i erau prieteni) avea raspuns la toate. Cel mai tare mi s-a parut asta: de ce a lasat Dumnezeu tzantzarii pe pamant (intrebare pe care eu i-am pus-o exasperat ca avea raspuns la toate)? Si el, dupa ce s-a gandit un pic, mi-a zis: "ca sa vezi ce bine ar fi fost fara ei". Unde esti Marinescule acum, sa te intreb eu, de ce dracu a lasat Dumnezeu prostii pe pamant. Sper sa ne reintalnim, intr-o alta viata, sa-mi dai raspuns la asta. O zi frumoasa, oriunde ai fi!

la multi ani mama!

azi e ziua mamei mele. implineste 60 de ani. La multi ani mama! o sa mergem la Fetesti, sa o sarbatorim si sa-i mancam mancarurile deosebite. cred ca mama face cele mai bune mancaruri din lume (bine, asta cred toti despre mancarea facuta de mama lor - explicatia fiind ca te obisnuiesti de mic cu acel gust al mancarii facute de mama). si face compoturi si dulceturi, bune, bune. nu prea stie sa faca prajituri. da' sa nu-i spuneti, eu o fac sa creada ca sint bune. cam atat azi, ma grabesc ca mai am lucruri de facut. poate luni pun si niste poze de la chef. weekend placut!

unde dispar lucrurile cand dispar?

V-ati intrebat ce se intampla cu lucrurile care dispar? Adica, dispar cu adevarat, ca si cum ar fi inghitite de o gaura neagra? Sau cineva le pune bine. Mai exact, de multa vreme, de la noi din firma dispar tot felul de lucrui: cani, cutite, lingurite, stick-uri de memorie, mancare din frigider, iaurturi, sucuri, pixuri etc. Ba chiar mie mi-a disparut si masina intr-o zi, dar am gasit-o la marginea orasului, pusa bine de cretinii aia care ridica masini parcate in alt loc decat parcarea.
Sa revin. Cred ca exista niste oameni micuti, care, in lipsa noastra de la birou, ies din ascunzatori si apuca fiecare ce poate. Da' unde or duce lucrurile pe care le apuca, inca nu am reusit sa aflu.
Pun eu mana pe unul din astia si-o sa-l gadil pana o sa spuna! In rest, ce sa zic, de doua zile nu-mi merge mail-ul de firma si ma simt pe sub pamant. Al dracu' lucru tehnologia asta. Acu' 10 ani, nici nu aveam adresa de mail. Si acu', ete, am si blog. Hai noroc la toata lumea. Carpe diem!

mi-am facut blog

mai incerc odata.

mi-am facut blog

am mai incercat o data, pana acum, sa-mi fac un blog. nu stiu daca l-am facut sau nu. acum am fost convins de un bun prieten, dupa ce l-am citit pe al lui, sa-mi fac si eu. de ce? nu stiu foarte exact de ce. poate pt ca sint un comentator asiduu al tuturor lucrurilor care mi se intampla, de la ce vad in trafic, pana la ce se intampla in politica, sport, media etc. asa ca mai bine le comentez aici,poate le citeste cineva, decat sa vorbesc singur (figurativ vorbind). asa ca, acu' am facut blogu', o sa incep sa scriu.

ieri am fost la mare, pe o plaja civilizata, am inceput lectiile de kite. e foarte misto, desi la inceput stai mai mult gramada in apa, cand ii vezi pe baietii aia cum zboara, te gandesti ca merita.