la mare, la soare

Am fost in weekend pe plaja la Kazeeboo. Asta e intre Mamaia si Navodari, o plaja noua, amenajata civilizat. Trecand peste servirea de tot rasul (asta ca sa nu fiu vulgar), e chiar ok. Dar nu pot sa nu spun de toanta care mi-a varsat frape-ul pe haine si care a zis ca-mi aduce altul, iar pe ala varsat il plateste ea. Era asa simpatica, in prostia ei. Ideea e, insa alta: am ajuns cam la jumatatea cursului de kite. Asta inseamna ca acum sint tarat controlat prin apa de un kite de 14 metri patrati, care are o forta teribila cand intra in power zone (n-aveti voi sa stiti ce e aia power zone, e doar pentru cunoscatori). Senzatia e incredibila, te trage din apa si sari ca un delfin. Duminica a fost foarte tare, a inceput sa bata vantul si cam toti kit-erii s-au repezit sa umfle zmee. Dorin, instructorul meu, are o vorba: cand incepe sa bata vantul, trebuie sa ai rabdare o jumatate de ora, sa vezi daca nu e tzeapa. Sa se stabilizeze vantul. Duminica a fost tzeapa! Ce-am mai ras. Ha! Ha! Ha! Si uite asa, ne-am aliniat toti zmeele, in parcare, ca asa a zis Dodo, care e un fel de sef pe acolo si toti il respecta. Mai multe despre toate astea, data viitoare. Pana atunci, stati linistiti, sa treaca criza.

Dor de Marinescu

Mi se intampla de multe ori, in discutiile pe care le am cu diversi prieteni, sa-l amintesc pe Marinescu, colegul meu la doua facultati, atat de grupa cat si de camera. Asta pana s-a insurat si s-a mutat cu nevasta. Era un tip extraordinar, cu care pierdeam noptile discutand despre tot si toate. Ne prindea dimineata discutand filozofie, arta, muzica, filme, viata extraterestra, religie. De toate, cum am spus. Acum, cand scriu asta, regret ca nu am petrecut mai mult timp cu el, pentru ca la un an de la terminarea facultatii s-a prapadit, intr-un stupid accident de masina, lasand in urma un copil, ce va creste, ca si el, fara tata. Lasand la o parte tristetea ce ma cuprinde de cate ori ma gandesc la el, nu pot sa nu-mi amintesc toate nebuniile pe care le faceam impreuna, de la betia crunta pe care am tras-o cand a murit Freddy Mercury (de tristete, evident), pana la mistourile pe care le faceam de toti ceilalti colegi ai nostri, care erau, parca, altfel decat noi. Si-mi amintesc ca Marinescu (Florin pentru cei care nu-i erau prieteni) avea raspuns la toate. Cel mai tare mi s-a parut asta: de ce a lasat Dumnezeu tzantzarii pe pamant (intrebare pe care eu i-am pus-o exasperat ca avea raspuns la toate)? Si el, dupa ce s-a gandit un pic, mi-a zis: "ca sa vezi ce bine ar fi fost fara ei". Unde esti Marinescule acum, sa te intreb eu, de ce dracu a lasat Dumnezeu prostii pe pamant. Sper sa ne reintalnim, intr-o alta viata, sa-mi dai raspuns la asta. O zi frumoasa, oriunde ai fi!

la multi ani mama!

azi e ziua mamei mele. implineste 60 de ani. La multi ani mama! o sa mergem la Fetesti, sa o sarbatorim si sa-i mancam mancarurile deosebite. cred ca mama face cele mai bune mancaruri din lume (bine, asta cred toti despre mancarea facuta de mama lor - explicatia fiind ca te obisnuiesti de mic cu acel gust al mancarii facute de mama). si face compoturi si dulceturi, bune, bune. nu prea stie sa faca prajituri. da' sa nu-i spuneti, eu o fac sa creada ca sint bune. cam atat azi, ma grabesc ca mai am lucruri de facut. poate luni pun si niste poze de la chef. weekend placut!

unde dispar lucrurile cand dispar?

V-ati intrebat ce se intampla cu lucrurile care dispar? Adica, dispar cu adevarat, ca si cum ar fi inghitite de o gaura neagra? Sau cineva le pune bine. Mai exact, de multa vreme, de la noi din firma dispar tot felul de lucrui: cani, cutite, lingurite, stick-uri de memorie, mancare din frigider, iaurturi, sucuri, pixuri etc. Ba chiar mie mi-a disparut si masina intr-o zi, dar am gasit-o la marginea orasului, pusa bine de cretinii aia care ridica masini parcate in alt loc decat parcarea.
Sa revin. Cred ca exista niste oameni micuti, care, in lipsa noastra de la birou, ies din ascunzatori si apuca fiecare ce poate. Da' unde or duce lucrurile pe care le apuca, inca nu am reusit sa aflu.
Pun eu mana pe unul din astia si-o sa-l gadil pana o sa spuna! In rest, ce sa zic, de doua zile nu-mi merge mail-ul de firma si ma simt pe sub pamant. Al dracu' lucru tehnologia asta. Acu' 10 ani, nici nu aveam adresa de mail. Si acu', ete, am si blog. Hai noroc la toata lumea. Carpe diem!

mi-am facut blog

mai incerc odata.

mi-am facut blog

am mai incercat o data, pana acum, sa-mi fac un blog. nu stiu daca l-am facut sau nu. acum am fost convins de un bun prieten, dupa ce l-am citit pe al lui, sa-mi fac si eu. de ce? nu stiu foarte exact de ce. poate pt ca sint un comentator asiduu al tuturor lucrurilor care mi se intampla, de la ce vad in trafic, pana la ce se intampla in politica, sport, media etc. asa ca mai bine le comentez aici,poate le citeste cineva, decat sa vorbesc singur (figurativ vorbind). asa ca, acu' am facut blogu', o sa incep sa scriu.

ieri am fost la mare, pe o plaja civilizata, am inceput lectiile de kite. e foarte misto, desi la inceput stai mai mult gramada in apa, cand ii vezi pe baietii aia cum zboara, te gandesti ca merita.