Ospitalitate romaneasca (revine/se intoarce)

Weekend-ul trecut eram la mare, cu cativa prieteni buni si foarte buni. Mancam (nu serveam masa) la un restaurant din Mamaia/Navodari/nu stiu exact unde. Fiind singurul restaurant de pe plaja Kazeboo, nu prea am avut de ales. Mancare bunicica, ce sa zic. Servirea asa si asa pana la momentul culminant in care i-am cerut "flacaului" care ne servea un digestiv. Am specificat ca-l vreau rece. Dobitocul a luat o figura de victima de parca tocmai aflase ca e bastard si avea de ales cine sa-i fie tatal dintre Hitler, Stalin sau Boc si m-a intrebat daca fac misto de el. Adica cum, am intrebat eu? Pai asa, ca el a facut o gramada de drumuri pentru noi, care eram 8 la masa si am fi putut sa-i dam toate comenzile odata, de parca eu stiam de cand am comandat berea ca o sa-mi pice greu mancarea lor. Si oricum, nu asta era important. Important e modul in care a ales el sa se revolte, pentru ca putea la fel de bine sa spuna ca e aglomerat la bar si ca o sa dureze mult pana mi-l aduce. As fi acceptat asta, nu purtarea de marlan la care a recurs. Evident toti prietenii mei s-au revoltat si au decis ca nu merita sa-i lase nimic in plus la nota. Toti, mai putin eu (i-am lasat 5 lei, adica 11%). Eu am decis sa-l iert, sa trec peste (asta e un lucru peste care se poate trece), sa-mi vad de viata si feng-shui-ul meu, fara sa-l las sa ma afecteze. Si mi-a fost bine. Starea de iertare e misto, cool, zen, cum vreti sa-i spuneti. Asa ca, de azi, va iert pe toti, pentru tot ce mi-ati facut. Interesant e ca idiotul a realizat destul de repede cat de prost a fost si cati bani avea sa piarda, asa ca a venit sa-si ceara iertare, dupa cateva minute. Prea tarziu. Nimeni nu l-a mai iertat :)